Imobilul in stil neoromanesc a fost construit in jurul anilor 1940, avand destinatia initiala de locuinta unifamiliala si de oaspeti amplasata in mijlocul unei livezi.

Schimbarea destinatiei in “casa de oaspeti a condus la implementarea unui nou concept asupra spatiului astfel incat sa raspunda noilor cerinte functionale. Stilul neoromanesc al fatadelor si elementelor decorative exterioare a fost pastrat in totalitate iar finisajele folosite au fost de cea mai
buna calitate

Pentru a raspuinde noilor cerinte functionale a fost necesara extinderea constructiei existente prin construirea unui nou corp de cladire in continuarea living-ului astfel incat in spatiul de zi sa poata fi primite cat mai multe persoane.

Expertiza tehnica de rezistenta efectuata asupra imobilului a relevat necesitatea consolidarii acestuia precum si elaborarea unui proiect nou pentru extinderea propusa.

Scarile si balustradele au fost construite pastrand specificul initial in asa fel incat sa se pastreze stilul arhitectural initial al constructiei.

Tamplaria exterioara a fost inlocuita cu tamplarie termopan cu aspect lemn astfel incat sa poata fi pastrat si stilul arhitectural al cladirii si in acelasi timp sa fie asigurata si o buna izolatie termica si fonica interioara. Toata tamplaria interioara a fost inlocuita total. Peretii si plafoanele au fost imbracati in rigips, iar corpurile de iluminat au fost alese cu grija, in asa fel incat sa corespunda atat arhitecturii imobilului cat si cerintelor noii functiuni a imobilului.

Conceptul de decorare interioara si mobilare a avut in vedere pe langa raspunsul la necesitatile functionale o buna armonizare a acestuia cu valorile arhitectonice ale imobilului. Astfel am ales o linie clasica iar din punct de vedere functional am implementat toate echipamentele moderne.